Principalele caracteristici ale economiilor de comandă includ proprietatea publică asupra producției, reglementările guvernamentale privind întreprinderile și industriile și obiectivele de producție stabilite de guvern. Economiile de comandă, numite și economii centralizate, economii planificate central sau economii planificate, funcționează ca unități guvernamentale. Aceste tipuri de economii includ controlul și reglementarea guvernamentală în aproape fiecare aspect al activității economice, inclusiv volumul producției și alocarea bunurilor și materialelor brute.
Supravegherea guvernamentală a activității economice apare, în general, la nivel federal sau național. Guvernele centrale utilizează raționamentul politic pentru a lua decizii economice, cum ar fi evaluarea cantității totale de produse utilizate pentru investiții pe termen lung față de consum. Ele stabilesc obiective macroeconomice pentru economii, cum ar fi reducerea șomajului și a articolelor produse. În economiile de comandă, consumatorii au un impact redus asupra activității economice și iau decizii numai pe produsele consumate.
