Teoria nevoilor de bază ale lui William Schutz este o teorie a relațiilor interpersonale care se concentrează pe cele mai importante trei nevoi interpersonale pe care le împărtășește majoritatea oamenilor: nevoia de control, incluziune și afecțiune sau deschidere. Numele tehnic pentru aceasta teoria este orientarea fundamentală a relațiilor interpersonale.
Schutz a fost un psiholog american care a publicat pentru prima dată această teorie în 1958 în cartea "FIRO: o teorie tridimensională a comportamentului interpersonal". Conform acestei teorii, aceste trei dimensiuni ale relațiilor interpersonale sunt suficiente pentru a explica majoritatea interacțiunilor dintre oameni. În plus, teoria afirmă că oamenii de obicei intră în relații cu ceilalți pentru a îndeplini aceste nevoi de bază.
Nevoia de includere se referă la dorința unei persoane de a fi recunoscută de alții prin intermediul interacțiunilor umane și de a se simți ca un participant activ în aceste relații. Aceasta este cea mai elementară dintre cele trei nevoi, potrivit lui Schutz, și este necesară pentru o existență sănătoasă. Nevoia de control este nivelul următor, care se referă la dorința unei persoane de a se simți ca și cum ar avea un impact în sfera lor socială. Ultimul nivel este nevoia de deschidere sau afecțiune, care este dorința de a fi iubită sau iubită de alții. Schutz consideră că oamenii se simt adesea înstrăinați de împrejurimile lor atunci când această nevoie nu este îndeplinită în mod corespunzător.
