Eșantionarea purpostivă utilizează cunoștințele studiului și populația pentru a alege participanții. Nu este o eșantionare aleatorie care privește întreaga populație. Eșantionarea purtătoare este, de asemenea, numită eșantionare judecătorească și eșantionare selectivă.
Eșantionarea purpostivă este esențială atunci când cercetătorii studiază o anumită caracteristică, caracteristică sau funcție. De exemplu, în cazul în care cercetătorii studiază efectele medicamentelor pentru astm bronșic, atunci vor fi probate numai de la populația persoanelor cu astm. Acest lucru asigură că cercetarea returnează informații relevante și evită pierderea timpului, luând mostre care nu au nimic de-a face cu subiectul cercetării.
Acest tip de eșantionare are ca rezultat un grup de răspunsuri care nu este reprezentativ pentru întreaga populație, ci reprezintă un grup care are o caracteristică specifică în comun. Studiul de piață este un exemplu comun de eșantionare intenționată, deoarece acești cercetători se uită aproape exclusiv la persoanele care folosesc un anumit produs sau folosesc un anumit magazin sau companie.
Principalul dezavantaj al eșantionării intenționate este că este predispus la prejudecăți ale cercetătorilor, deoarece eșantioanele sunt luate dintr-un astfel de grup specific. Subiectivitatea și părtinirea în cadrul eșantionării intenționate pot duce la date care nu sunt de încredere sau exacte și trebuie redesenate.
