Interferențele proactive determină oamenii să uite cunoștințele și ideile învățate recent din cauza interferențelor din vechile amintiri. Pe de altă parte, interferența retroactivă apare atunci când informația recent învățată face ca mintea să uite informațiile anterioare învățate.
Interferența proactivă apare uneori pentru că informațiile pe care o persoană încearcă să le învețe contrazic ceea ce persoana a învățat înainte. Acest lucru se întâmplă frecvent atunci când oamenii și-au pus mintea pe anumite atitudini și comportamente, iar amintirile vechi le împiedică să adopte noi atitudini.
Interferența retroactivă face mintea umană să uite informații vechi. Chiar dacă informațiile învățate anterior au rămas stocate în creier, o persoană trebuie să o recupereze din memoria pe termen lung. Totuși, acest lucru nu este întotdeauna posibil, deoarece memoria de lucru este preocupată de informații nou dobândite.
Teoria interferențelor afirmă că interferența are loc în timpul învățării când informația recent învățată interacționează cu informațiile învățate anterior, afectând transferul între memoria pe termen lung și memoria de lucru. Aceasta implică faptul că informațiile stocate rămân în creier, dar nu pot fi recuperate cu ușurință din cauza concurenței din informațiile nou dobândite. Uitarea lucrurilor este adesea înrădăcinată în dificultatea de a transfera informații din memoria de lucru către memoria pe termen lung și incapacitatea de a reține informații din memoria pe termen lung.
