Cercul vieții este o reprezentare simbolică a nașterii, a supraviețuirii și a morții. Ideea vieții ca cerc sau roată există în mai multe religii și filosofii. Unele roți sau cercuri sunt considerabil mai complexe decât altele.
Viața este reprezentată ca un cerc deoarece este o buclă constantă. Oamenii sunt în mod constant născuți și continuă să moară. Există un element spiritual în cerc, totuși, în ideea că sfârșitul unei existențe nu este neapărat sfârșitul vieții cu totul. Multe religii și filosofii cred că printr-o anumită cale de viață, o altă viață (de obicei, una mai bună) așteaptă după ce oamenii o părăsesc pe aceasta. Astfel, când oamenii mor, nu sunt morți, ci doar renașterii pentru a începe un alt cerc al vieții. În budism, dorința, ură și ignoranță se află în centrul cercului, iar oamenii încearcă pentru totdeauna să le ocolească. Roata vieții budiste reprezintă, de asemenea, două jumătăți ascendente și descendente pentru a reprezenta faptul că nu toată lumea este capabilă să depășească provocările vieții. Când se întâmplă acest lucru, trebuie să începem din nou. Acest concept nu este complet exclusiv din noțiunea creștină de a se naște din nou. Creștinii cred că înainte ca oricine să se poată urca la Cer, ei trebuie să se renască prin Hristos.
