Obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene sunt promovarea unei armonii sociale, politice și economice mai mari între națiunile din Europa de Vest. Motivele UE că națiunile ale căror economii sunt interdependente sunt mai puțin susceptibile de a se angaja în conflicte . Aceste obiective sunt urmărite prin unificarea piețelor europene sub o monedă unică, euro și prin seturi de standarde juridice la care sunt ținute toate națiunile potențiale și membre. Instituțiile supranaționale colaborează cu guvernele naționale pentru a guverna punerea în aplicare a acestor standarde și pentru a ajuta UE să acționeze ca un organism unificat pe scena mondială.
Apelurile pentru unificarea Europei au început în anii 1940 și 1950 ca o reacție la dezbinarea violentă demonstrată de războaiele mondiale. Pe măsură ce continentul și-a reconstruit industriile, avantajele asocierii resurselor naturale și consolidarea obligațiunilor au devenit atrăgătoare pentru liderii naționali, ale căror economii post-imperialiste ale țărilor s-au bazat în mare măsură pe comerțul unul cu celălalt. Astfel, conceptul primar al unificării europene a fost bazat pe pace și prosperitate.
Uniunea Europeană modernă își are originea în coalițiile economice formate între Belgia, Franța, Germania de Vest, Italia, Luxemburg și Țările de Jos în anii 1950. Unitatea de piață integrată nu a intrat însă în vigoare până în 2002 odată cu introducerea monedei euro. Pe măsură ce prosperitatea europeană a crescut, la fel și ambițiile UE. În prezent, UE enumeră printre obiectivele sale promovarea drepturilor omului, mobilitatea cetățenilor săi între statele membre și dezvoltarea unui guvern mai transparent și democratic.
