Oxigenul este utilizat ca acceptor de electroni în lanțul de transport al electronilor pentru respirația aerobă pentru a genera adenozin trifosfat sau ATP. Acest compus este o componentă esențială în transferul de energie intracelular. Respirația celulară aerobă este în contrast direct cu respirația anaerobă, care nu necesită oxigen.
Respirația celulară, fie aerobă sau anaerobă, este un proces metabolic care transformă energia nutritivă în ATP și în produsele reziduale. În corpul uman, acest lucru se traduce prin ruperea alimentelor în energie stocată ca zaharuri și apoi folosirea zahărului pentru a crea ATP, care permite celulelor să îndeplinească funcții vitale de viață. ATP este, în esență, "moneda energetică" care permite transferul de energie între zahăr și celulă. Respirația aerobă utilizează oxigenul adunat în timpul procesului de respirație (respirație) anatomică pentru a facilita sinteza ATP. În acest rol, oxigenul este un acceptor de electroni în lanțul de transport al electronilor care sintetizează ATP din nutrienți. Pentru a finaliza procesul de sinteză ATP, totuși, trebuie să existe o varietate de enzime suplimentare, în principal, sintaza ATP.Procesul de respirație celulară aerobă și rolul oxigenului în el sunt cel mai bine înțelese prin contrastul cu respirația celulară anaerobă. Respirația anaerobă are loc când un organism transformă substanțele nutritive în ATP fără prezența oxigenului în lanțul de transport al electronilor. Substanțe cum ar fi fumarat, nitrat, sulfat sau sulf sunt folosite în schimb.
