Modelul Bohr, dezvoltat în 1913, a explicat cum electronii au orbite stabile în jurul nucleului. Modelul a fost propus de Niels Bohr.
Modelul Bohr arată atomul ca un centru mic, pozitiv încărcat, înconjurat de electroni. Acești electroni se deplasează în mici orbite circulară în jurul nucleului. Atracția electronilor a fost o forță electrostatică. Energia electronilor depinde de mărimea orbitei, astfel încât mai multă energie este egală cu o orbită mai mare.
De asemenea, Bohr a descoperit că radiația a apărut atunci când electronul sa mutat de la o orbită în alta. El a descoperit că electronii au orbite fixe, dar pot sări de pe orbită pe orbită fie prin emițarea, fie prin absorbția unui foton cu lungimea de undă adecvată.
