Stomatele sunt deschizăturile mici pe suprafața frunzei unei plante. O deschidere singulară se numește stoma. Funcția primară a stomatei este schimbarea gazului, nu spre deosebire de echivalentul uman al respirației.
Cum funcționează Stomata? Stomatele sunt asemănătoare porilor din piele de pe partea inferioară a unei frunze de plante terestre. Funcția lor principală este să ia dioxid de carbon și să elibereze oxigen. Stomatele sunt deschise și închise pentru a permite schimbul de gaze. Termenul tehnic pentru schimbul de gaz și schimbul de apă este transpirația. Plantele iau dioxidul de carbon și îl separă în atomi de dioxid de carbon și atomi de oxigen. Planta ia carbonul, esențial pentru viața și creșterea acestuia, iar apoi atomii de oxigen se atașează la atomii de hidrogen liberi, creând apă. Această apă și oxigenul din acesta sunt apoi eliberate în atmosferă prin stomate. Cu toate acestea, apa este esențială pentru existența plantei; acest lucru înseamnă că este nevoie de un mecanism pentru a înlocui apa pierdută în transpirație.
Cum stomatele reglează transpirația? În spatele fiecărei stomate se află o pereche de celule de gardă. Se crede că aceste celule sunt deschise și închise pentru a facilita absorbția și eliberarea apei, deși pot avea și alte funcții necunoscute. Acest aport și eliberarea apei este facilitată de presiunea osmotică. Presiunea osmotică este presiunea creată de apa care se deplasează printr-o membrană permeabilă, cum ar fi frunza plantelor. Apa va curge în mod natural spre cea mai mare concentrație de atomi, ioni și molecule într-un lichid. Această presiune se crede că face ca celulele de gardă să se deschidă și să se închidă. Cu cât mai multă apă are planta, cu atât mai des se deschid celulele de gardă. Dimpotrivă, cu cât mai puțină apă are o plantă, celulele de gardă se vor deschide mai rar.
Stomatele și fotosinteza Stomatele sunt critice pentru procesul de fotosinteză. Fotosinteza este procesul de transformare a energiei luminoase în energie chimică pentru a fi stocată într-o plantă verde pentru utilizare ulterioară. O plantă verde trebuie să ia în lumina soarelui pentru a-și crea sursa de hrană. Energia din lumină produce o reacție chimică în cadrul instalației. Această reacție chimică se separă și rearanjează moleculele, care transformă apoi apa și dioxidul de carbon în glucoză, un simplu zahăr, care, la rândul său, hrănește planta. Pe măsură ce este creată glucoza, oxigenul este creat și apoi dispersat prin stomați.
Impactul asupra mediului asupra stomatelor Căldura și frigul au un impact asupra funcției stomate. Prea multă căldură poate determina stomatele să rămână deschise și eventual să se scurgă planta sursei sale de apă. Prea multă rece poate încetini sau reduce procesul stomatei, permițându-i să rețină prea multă apă, care ar putea apoi să cristalizeze în gheață și să ucidă planta. Chimicalele, cum ar fi cele utilizate în praful de recoltare, ar putea intra în plante prin stomați, deși acest lucru nu trebuie încă dovedit în mod concludent. Deoarece stomatele reprezintă o deschidere reală în structura internă a plantei, aceasta poate fi calea de trecere pentru ca agenții patogeni să infecteze planta. Se crede că celulele de gardă pot juca un rol în protejarea plantei de infecțiile introduse prin stomați.
