Funcția articulațiilor imobile este de a susține și proteja organele și alte structuri interne. Un exemplu de grupare a articulațiilor imobile care deservesc un scop comun este demonstrat de articulațiile imobile care dețin oasele craniul împreună și care oferă, de asemenea, protecție și sprijin pentru creier. Zonele de legătură dintre articulațiile imobiliare din craniu sunt numite suturi sau articulații fibroase și sunt ținute împreună printr-un strat de țesut conjunctiv fibros dens, alcătuit în principal din colagen.
Articulațiile imune nu se mișcă, nici nu au cavități articulate în maniera articulațiilor mobile. În cazul îmbinărilor fibroase ale craniului, multe dintre suturile conjugate sunt înlocuite prin fuziune osoasă cu creșterea vârstei. În timpul dezvoltării fetale, suturile dintre articulațiile fibroase ale craniului sunt mai largi și permit o mișcare în timpul nașterii, dar aceste articulații devin ulterior rigide. Aceste suturi vor fi pe deplin osificate până când sosesc vîrstele medii, iar apoi vor fi numite snosoze sau noduri osoase.
Un alt exemplu de îmbinare imobila este legătura dintre dinte și maxilarul inferior sau superior. Amestecul imobiliar dintre rădăcina unui dinte și mușchiul său în mandibulă sau maxilar este denumit gomphosis.
