Angajații indemnați pot fi eliberați după ce au lucrat o anumită perioadă de timp. Sclavilor nu li se dă libertatea, făcându-i să rămână sclavi până când proprietarul lor le eliberează. Nici sclavii sau servitorii nu sunt plătiți în timpul serviciului lor.
Angajații indemne se angajează voluntar să încheie un contract de muncă pentru o anumită perioadă de timp, de până la șase ani sau mai mult, dacă există o încălcare a contractului, în schimbul unui astfel de teren. Contractul unui agent desemnat poate fi vândut unei terțe părți interesate, însă agentul nu este considerat proprietate a titularului contractului. Odată ce agentul arbitru este eliberat din contract la sfârșitul mandatului, el devine o parte recunoscută a comunității și poate deține proprietatea sau votul. Un sclav este considerat proprietatea proprietarului său. Sclavilor nu li se permite să dețină proprietăți, să câștige bani pentru serviciile lor sau să voteze. Un sclav poate fi cumpărat, vândut, lăsat ca proprietate într-o voință și nu are drepturi în societate. După războiul civil, legile au fost modificate pentru a permite ca numai contractele angajaților detașați, și nu servii înșiși, să fie considerate proprietate imobiliară. Atît sclavii, cît și slujitorii de rang înalt erau adesea obișnuiți să lucreze în câmpuri la ferme și să-și îndeplinească alte greutăți manuale grele.
