Actul Wagner protejează drepturile muncitorilor americani de a se uni fără teama de a fi pedepsiți de angajatorii privați. De asemenea, cunoscut sub numele de Legea privind relațiile de muncă la nivel național, Legea Wagner a instituit Comitetul Național pentru Relațiile Muncii și a garantat dreptul de negociere colectivă pentru angajații din sectorul privat.
În 1935, președintele Franklin D. Roosevelt a semnat Legea Wagner în lege. Această lege prietenoasă cu lucrătorii a făcut parte din abordarea progresivă a lui Roosevelt față de politică în timpul erei New Deal. Înainte de adoptarea acestei legi, lucrătorii au fost teoretic capabili să se organizeze în sindicate, însă angajatorii lor ar putea lucra și pentru a preveni această organizație prin spionarea, constrângerea, terminarea și interogarea lucrătorilor. Lupta dintre muncitori și angajatori s-ar putea transforma violent, provocând poliția și securitatea privată să se ciocnească cu muncitorii pro-uniune. Acum, este posibil ca muncitorii să se sindică fără teama de repercusiuni și să negocieze colectiv și chiar să lovească împotriva angajatorilor lor.
