Filtrele active utilizează amplificatoare, iar filtrele pasive nu au componente active în circuit. Filtrele de orice tip sunt definite ca circuite care pot modifica sau respinge frecvențele nedorite.
Potrivit GlobalSpec, amplificatoarele din filtrele active pot fi fie de tensiune, fie funcționale, pentru a stabiliza comportamentul filtrului. Acest răspuns de amplitudine poate fi modelat printr-o curbă ideală de răspuns în frecvență. Potrivit Schematica, filtrele active nu utilizează inductori, ci sunt mai ușor de proiectat decât filtrele pasive. Cele cinci tipuri de bază ale filtrelor active sunt pass low (care reduce frecvențele sub cutoff), pass high (care mărește frecvențele deasupra cutoff), trecerea bandei (care schimbă frecvențele deasupra și sub cutoff), respingerea benzii (care reduce anumite frecvențe și permite altora) și universal (care permit utilizatorului să facă funcția filtrului ca oricare din celelalte patru tipuri). Potrivit Tutoriale electronice, filtrele pasive au tipuri de bază similare, dar nivelul de ieșire este întotdeauna mai mic decât nivelul de intrare. Unele dezavantaje ale filtrelor active includ cerința unei surse de alimentare care să funcționeze spre deosebire de filtrele pasive. Schematica arată modul în care filtrele active pot genera câștiguri mari, dar filtrele pasive nu. GlobalSpec citează, de asemenea, caracteristicile filtrului ca un detaliu important pe care trebuie să îl țineți cont atunci când selectați filtre active.
