/strong> Acest concept a fost dezvoltat ca mijloc de descriere a spațiului și a timpului ca fiind construcții fizice care sunt strâns legate între ele. Albert Einstein și alți oameni de știință care îl urmăresc au dezvoltat acest concept.
Conceptul de continuum spațiu-timp ca model pentru înțelegerea unor părți ale universului merge mână în mână cu teoria relativității lui Albert Einstein. Potrivit Universității Stanford, această teorie a ajutat la trasarea legăturilor dintre spațiu și timp și ia determinat pe oamenii de știință să înțeleagă că trebuie să existe o relație între cele două. Spațiul ocupă trei dimensiuni, timp în care timpul ocupă unul, astfel încât spațiul-timp are patru dimensiuni. Deoarece oamenii de știință și fizicienii nu cred că există găuri sau goluri în acest obiect multidimensional, acesta este considerat un continuum. O altă proprietate a structurii spațiului-timp este aceea că ea poate fi împărțită și subdivizată fără limite. Orice obiect sau eveniment din istorie are un loc și poate fi descris de locația sa în continuu spațiu-timp.
