Experții cred că teoria heliocentrică a lui Nicolaus Copernic care afirmă că soarele este centrul sistemului solar a fost unul dintre factorii care au dus la revoluția științifică. Alți factori au inclus expansiunea economică, traducerile grecesti textele științifice și ideea că natura ar putea fi înțeleasă logic.
Copernic a publicat "Despre revoluțiile sferelor celești" din 1543, declanșând revoluția științifică și o nouă eră a gândirii astronomice. Această teorie explică faptul că soarele, nu Pământul, este centrul sistemului solar, iar planetele se mișcă într-o mișcare circulară în jurul acestuia. Aceasta avea multe ramificații sociale, intelectuale și religioase. De exemplu, această teorie a pus sub semnul întrebării interpretarea strictă a Bibliei și a filozofiilor Bisericii Catolice.
În același timp, Andreas Vesalius a publicat o carte despre anatomia umană, iar matematicianul Girolamo Cardano a publicat "Marea artă" despre algebră, sporind cunoștințele științifice. Johannes Kepler sa îmbunătățit pe lucrarea lui Copernic, sugerând că planetele se mișcă în orbite eliptice, nu circulante. Câțiva ani mai târziu, sa născut Galileo Galilei, devenind în cele din urmă un astronom astronomic italian, care nu numai că susținea teoria copernicană, ci și baza pentru teoriile lui Newton privind gravitația.Revoluția științifică a provocat vârsta rațiunii, caracterizată de filozofia lui Rene Descartes, a lui John Locke și a lui Jean-Jacques Rousseau.
