Legea toleranței, numită în mod obișnuit legea toleranței lui Shelford, afirmă că nevoile unui organism trebuie să se încadreze într-o serie de limite acceptabile sau organismul se va lupta să supraviețuiască. De exemplu, necesită între 10 și 20 de grame de alimente pe an pentru a supraviețui. Punctul esențial al legii este că organismele se pot adapta la condiții diferite, în limite destul de rigide.
Legea toleranței poate fi aplicată tuturor aspectelor vieții organismului. De exemplu, un animal heliotermic poate avea nevoie de o cantitate minimă de ore petrecută pentru a se prospera în soare. Deasupra acestei cantități minime, organismul își poate ajusta comportamentul și fiziologia pentru a se adapta la creșterea soarelui disponibil. Cu toate acestea, în cazul în care cantitatea de lumină solară crește peste limita maximă stabilită de legea toleranței, organismul ar putea să nu reușească să se dezvolte.
Alimentele disponibile, partenerii de reproducere, oxigenul sau orice alte cerințe pe care organismul are nevoie să le respecte legea toleranței. Dacă legea toleranței nu este o descriere exactă a lumii reale, organismele pot avea cerințe exacte pentru viață. De exemplu, un animal poate necesita exact 10,75 grame de alimente pe an, în loc de 10 grame sau 11 de grame de alimente.
