Echilibrul ecologic este important pentru supraviețuirea și existența organismelor, precum și pentru stabilitatea mediului. Echilibrul natural al ecosistemului, care trebuie menținut, poate fi perturbat ca urmare a pericolele naturale, moartea neașteptată a unei anumite specii, cauzele provocate de om sau introducerea de noi specii în ecosistem.
Echilibrul ecologic este o condiție a unui echilibru dinamic în cadrul unui ecosistem în care speciile, genetica și diversitatea ecosistemului rămân într-o stare stabilă, indiferent de variațiile treptate prin succesiune naturală. Stabilitatea ecosistemului se caracterizează prin două proprietăți: reziliență și rezistență. Resiliența este o proprietate care se manifestă într-un ecosistem când organismele sunt ucise sau slăbiți. Reziliența se referă, de asemenea, la rata la care densitatea unei populații dintr-un ecosistem revine la echilibru după o anumită perturbare. Rezistența reprezintă potențialul unui ecosistem pentru a împiedica populația animală și copacii să cedeze de stres, cum ar fi poluarea sau seceta.
Diversitatea este menținută atunci când organismele interacționează, iar amplificarea sau distrugerea unei specii specifice într-un ecosistem poate afecta întreaga densitate a populației în timp. Unele specii, cum ar fi vidra de mare, joacă un rol semnificativ în menținerea echilibrului ecologic și sunt cunoscute ca specii cheie.
