Bazându-se pe principiul că munca efectuată este egală cu forța înmulțită cu distanța, un plan înclinat reduce forța necesară și compensează deficitul prin mărirea distanței deplasate, făcând munca mai ușoară. Cu cât este mai înclinat unghiul de înclinare, cu atât distanța mai mică este deplasată și cu atât este mai mare forța necesară pentru a muta un obiect. Munca făcută rămâne constantă, indiferent de distanța sau forța aplicată.
Un plan înclinat împarte tragerea de gravitate care acționează asupra unui obiect în două, în conformitate cu Canada Science and Technology Museum. Una dintre forțe este paralelă cu planul, în timp ce cealaltă este perpendiculară pe plan. Atunci când se deplasează un obiect pe un plan înclinat, trebuie depășită numai forța care acționează paralel cu panta. Deși trebuie să fie contracarată și frecarea, planul înclinat introduce un avantaj mecanic asemănător unei mașini simple. Exemple de planuri înclinate includ șurubul și panta.
Potrivit Universității Ohio, urcarea pe un deal, prin panta mai puțin abruptă, este o aplicație tipică a unui plan înclinat care ușurează munca. Rularea pe un deal, prin panta cea mai blândă, are nevoie de o forță de intrare mai mică, deși distanța acoperită este mai mare. Și contrariul este adevărat.
