Înclinarea axială a pământului este responsabilă de cele patru anotimpuri care apar în timpul anului. Când o emisferă este înclinată spre soare, regiunea respectivă primește mai multă lumină solară și devine mai caldă, în timp ce emisfera este înclinată primește mai puțină energie solară și este mai rece.
Înclinarea axială a pământului rămâne constantă pe tot parcursul anului. Aceasta înseamnă că, timp de trei luni, Polul Nord este înclinat spre soare și timp de trei luni este înclinat. Pentru cele șase luni rămase, înclinarea este la un unghi perpendicular față de soare, fără a genera o diferență semnificativă în cantitatea de energie solară care ajunge la fiecare emisferă.
În plus față de anotimpuri, înclinarea axială a Pământului afectează câte ore de lumină solară se bucură de o anumită regiune. De exemplu, atunci când Polul Nord este înclinat spre soare, zonele extreme de nord ale planetei sunt în lumina soarelui pentru majoritatea, dacă nu pentru toate perioadele de rotație de 24 de ore. Când este înclinată, suprafața proprie a Pământului începe să blocheze razele soarelui, ducând la perioade mai lungi de întuneric. Acest efect este amplificat în continuare spre nord sau spre sud fiind observat un observator și este neglijabil în apropierea ecuatorului.
Axa înclinată a pământului afectează și modul în care constelațiile și alte corpuri cerești par să se miște prin cer. Acesta este motivul pentru care, în anumite părți ale anului, stelele și planetele pot apărea direct deasupra capului, în timp ce alteori se pare că abia se ridică deasupra orizontului.
