Dacă respirația aerobă nu furnizează suficient oxigen pentru energie, ABPI explică faptul că mușchii inițiază procesul de respirație anaerobă. În loc să producă dioxid de carbon, respirația anaerobă produce acid lactic. Pentru a sparge acidul lactic în dioxid de carbon și apă, corpul necesită mai mult oxigen, determinând rata de respirație să rămână ridicată chiar și după oprirea exercițiului.
Exercitarea continuă determină încetinirea ritmului respirației, conform ABPI. Pe masura ce corpul devine mai potrivit, plamanii devin mai mari, mai eficienti si cresc aportul de sange, rezultand o perioada mai rapida de recuperare. Unii sportivi aleg să facă exerciții la altitudini mai mari, care au un efect similar asupra ratelor de respirație, sperând să beneficieze de un avantaj atunci când acestea concurează la nivelul mării.
Rata respirației este controlată automat prin sisteme voluntare și involuntare, potrivit Universității din New Mexico. Centrul respirator măsoară echilibrul dioxidului de carbon și oxigenului din sânge, iar un exces de dioxid de carbon creează un semnal pentru a crește rata de respirație. Cu toate acestea, cântăreții, muzicienii și sportivii demonstrează controlul voluntar asupra respirației lor pentru perioade scurte de timp.
