În chimie, un indicator este definit ca o substanță care suferă modificări observabile distincte atunci când se schimbă condițiile soluției sale. Litmus este cel mai frecvent utilizat indicator în laborator.
Indicatorii sunt substanțe care schimbă culoarea atunci când sunt adăugate la soluții acide sau alcaline. Indicatorul litmus devine roșu în soluții acide și albastru în soluții alcaline. Indicatorul universal este un amestec de mai mulți indicatori diferiți. Indicatorul universal poate determina exact cât de puternic este acid sau alcalin o soluție specială. În soluțiile puternic acide, indicatorul universal devine roșu, în timp ce în soluții puternic alcaline, indicatorul universal devine purpuriu închis. Într-o soluție neutră, indicatorul universal devine verde.
Un indicator este utilizat în titrare pentru a determina punctul final al unei reacții. Titrarea este o tehnică de laborator utilizată pentru a determina concentrația necunoscută a unui reactant. Deoarece titrarea este un proces delicat, indicatorii trebuie aleși cu grijă luând în considerare pH-ul la punctul de echivalență al titrării. Portocaliu de metil este un indicator a cărui culoare se schimbă de la roșu la portocaliu în intervalul acid pH de 3,1-4,4. Fenolftaleina este un indicator al cărui culoare se schimbă de la incolor la roz în domeniul pH alcalin de la 8,0 la 10,0.
