Potrivit Encyclopaedia Britannica, modulul de memorie al unui computer memorează temporar textul și orice alt tip de date, ca blocuri de cifre binare. Fiecărui caracter text i se atribuie un grup de biți binari numiți octeți. Acestea sunt apoi stocate secvențial pentru a crea un fișier text. Modulele de memorie transferă apoi fișierul text salvat pe hard disk pentru stocarea permanentă.
RAM-ul computerului este alcătuit din condensatoare și tranzistoare care sunt activate și dezactivate dinamic de un controler de memorie pentru stocarea temporară a datelor și pierde toate datele pe care le deține temporar de fiecare dată când computerul este oprit. Placa de circuite care ține componentele RAM împreună este în formă de baston de guma și se potrivește în sloturi pe o placă de bază denumită bănci de memorie.
În principiu, funcția principală a unei memorii RAM este de a asista procesorul unui computer în accelerarea calculelor. Procesorul încarcă fișierele și programele de care are nevoie pentru a accesa în mod regulat memoria RAM pentru a evita congestionarea datelor, ceea ce încetinește funcționarea și performanța. Datorită structurii arhitecturale a RAM, procesoarele trag datele în memorii RAM mult mai repede decât ar putea de la hard disk-ul sistemului de calculatoare.
Capacitatea RAM este exprimată în octeți. Începând cu anul 2014, un sistem informatic tipic modern are 2 gigabytes sau 1,073,741,824 octeți de memorie RAM.
