Dr. William H. Heidcamp, profesor la Departamentul de Biologie al Colegiului Gustavus Adolphus, explică faptul că diferențierea celulelor apare atunci când structura și funcția celulelor se schimbă într-o anumită perioadă. Formarea celor trei țesuturi embrionare, care sunt endodermul, ectodermul și mezodermul, este o abordare clasică a procesului de bază al diferențierii celulare.
Potrivit Kenyon College, diferențierea se produce după determinarea diferitelor tipuri de celule, care implică restricții progresive în potențialul lor de dezvoltare. Rezultatul diferențierii este prezența tipurilor de celule cu identități clare, cum ar fi celulele pielii, celulele nervoase și celulele musculare.
Molecular Devices explică faptul că, în diferențierea celulară, declanșarea de la nivelul corpului sau celular în sine conduce la dezvoltarea unei celule generice într-un anumit tip de celulă. Acest proces permite unui zigot cu o singură celula să se dezvolte într-un organism adulți multicelulular cu sute de diferite tipuri de celule. Diferențierea celulelor este esențială pentru dezvoltarea embrionară. Mai mult decât atât, este important în funcția de organisme, în special organisme complexe. Datorită diferențierii, o celulă își schimbă dramatic forma, dimensiunea, activitatea metabolică, reacția la semnale și potențialul membranei. Aceste modificări apar datorită modificărilor foarte controlate în expresia genelor. Celulele diferite dezvoltă caracteristici fizice diferite, deși au același genom.
