Anii 1750-1900 au inaugurat o mare schimbare în Marea Britanie, populația crescând cu peste 260% și trecând departe de satele rurale și în orașe, cu îmbunătățiri corespunzătoare în transport, industrie și comunicare. Istoricul Arnold Toynbee a susținut în 1883 că, în această perioadă, Marea Britanie a suferit o revoluție agricolă și industrială, dar cercetătorii mai recenți au insistat că aceste schimbări au fost mai graduale decât ceea ce a sugerat Toynbee.
Revoluția agricolă a început în secolul al XVII-lea, cu evoluții și inovații variate în tehnologia agricolă, ceea ce a determinat producția de alimente să depășească creșterea populației pentru prima dată. Populația Angliei a depășit 5,5 milioane de locuitori și a eliberat forța de muncă, permițând în același timp oamenilor să-și îmbunătățească standardele de trai, conducând eventual la Revoluția Industrială.Populația în creștere a condus la un boom în multe industrii, în special în fabricile de textile care au trecut de la industria de cabane la un sistem din fabrică. Bumbacul a fost și rămâne cea mai importantă recoltă neagricolă. Noile invenții au sporit considerabil productivitatea muncitorilor, înlocuind în cele din urmă necesitatea oamenilor de a le furniza. S-a dezvoltat un fier mai ferm și mai puternic care a afectat fiecare industrie majoră.
Cea mai renumită invenție a Revoluției Industriale a fost motorul cu aburi care a alimentat transportul și a permis dezvoltarea unor fabrici și mori.
