Thomas Waymouth a inventat o mașină de fabricare a plicurilor autocolante la sfârșitul anilor 1860, potrivit Muzeului Național Poștal. O pereche de frați, Daniel și Henry Swift, au inventat mai târziu o mașină pentru a automatiza fabricarea de plicuri auto-guma, care să permită o producție mai rapidă.
Plicurile nu erau folosite frecvent în primele zile ale poștei americane, deoarece expeditorii plăteau pentru fiecare bucată de hârtie pe care au trimis-o. Majoritatea persoanelor au sigilat literele prin pliere și adăugând o garnitură de ceară. În anii 1840, reforma poștală a standardizat costul zborurilor, aplicând o rată forfetară bazată pe distanță și greutate. Această schimbare a inspirat expeditorilor să utilizeze plicuri deoarece au fost incluse în prețul de expediere, iar mai multe companii au început să producă plicuri pentru a satisface cererea.
