Singurul fir de continuitate din Biblie care se adresează conceptului de destin este că moartea este o certitudine pentru fiecare ființă umană. Dincolo de aceasta, în interiorul bisericii s-au dezvoltat două școli de gândire foarte diferite, denumite Calvinism și Arminianism.
Calvinismul folosește exemple de versete despre destin pentru a susține ideea că Dumnezeu a determinat în prealabil destinul fiecăruia și toate înainte de a-l crea, iar omenirea nu are control asupra destinului său. Ce se întâmplă atât pe parcursul vieții, cât și după aceea, a fost deja hotărâtă și este inalterabilă.Arminianismul, pe de altă parte, folosește alte pasaje biblice pentru a susține credința că Dumnezeu ia dat omului libertatea de voință pentru ca el să-și poată alege destinul final. Alegerea să urmeze Dumnezeu duce la o soartă a iluminării veșnice în ceruri. Alegerea să nu-L urmezi pe Dumnezeu conduce la o soartă a eșecului veșnic în iad. Unii creștini cred că raiul și iadul sunt locuri fizice reale, în timp ce alții le consideră pur și simplu stare de existență. În cărțile Vechiului Testament, cele mai multe pasaje vorbesc despre mântuirea prin Dumnezeu. Unele versete ale Noului Testament înlocuiesc însă ideea de mântuire prin Dumnezeu cu mântuire prin Isus Hristos, despre care creștinii cred că este Mesia promis.
