Sociologul german Max Weber a inventat termenul "șanse de viață" pentru a descrie oportunitățile pe care fiecare individ trebuie să le îmbunătățească calitatea vieții. Conform acestei teorii, resursele disponibile în viața unei persoane dictează dacă ea viața rămâne aceeași sau se îmbunătățește atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere economic. Max Weber afișează proprietatea asupra proprietății, educație, îngrijire medicală, hrană, îmbrăcăminte și adăpost, ca principalii factori care definesc șansele de viață ale unui individ.
Teoria șanselor de viață este un concept probabilistic care este folosit pentru a prezice modul în care se va manifesta viața unei persoane. De exemplu, dacă o persoană se naște dintr-o familie de clasa inferioară, care are un acces limitat la factorii principali de șansă de viață, probabilitatea ca ea să crească și să rămână o parte din clasa inferioară este ridicată. Cu toate acestea, dacă acel individ obține acces la învățământul superior și la asistența medicală foarte necesară, probabilitatea de a atinge o mobilitate socială ascendentă crește.
De asemenea, teoria șanselor de viață presupune că un individ care este născut într-o familie bogată are toate resursele necesare pentru a rămâne membru al clasei superioare. Cu toate acestea, dacă aceste resurse sunt pierdute, ea se încadrează într-o clasă socială inferioară și trebuie să aibă acces la acele resurse vitale înainte de a-și recupera statutul de clasă superioară.
