Reactorii nucleari se bazează pe fisiune pentru a genera căldură, ceea ce duce la răcirea bazinelor de răcire, conducerea turbinelor cu abur. În alte cazuri, procesul de fisiune bruscă și violentă are ca rezultat detonări nucleare care pot devasta zone uriașe geografice. Procesul în sine este remarcabil de eficient, însă necesită o investiție mare de generare a energiei inițiale. În opoziție cu fisiune, procesul de fuziune prin care doi atomi sunt uniți generează de câteva ori mai multă energie, dar nu prezintă riscul de contaminare sau poluare nucleară. De asemenea, tijele de combustibil uzate de izotopi rămân periculoase pentru multe mii de ani, în timp ce materialele consumate în timpul procesului de fuziune rămân în siguranță pentru manipulare și transport. Cel mai des întâlnit proces de fuziune, acela de a converti hidrogenul și oxigenul în apă, este adesea cel mai simplu și cel mai frecvent menționat. Nu numai că aceste două elemente sunt cele mai abundente, ci și ele se alătură mai ușor decât alte elemente.
Ce se întâmplă când ați împărțit un atom?
De asemenea, denumit și fisiune nucleară, împărțirea unui atom duce la reducerea masei globale, determinând eliberarea unei cantități relativ masive de energie. Practic, fiecare atom poate genera energie nucleară în acest fel, dar cele cu cea mai mare masa atomica vor furniza cea mai mare energie din fisiune.
