Atunci când aerul cald și rece se întâlnesc, aerul cald se ridică deasupra aerului rece, creând o zonă cu presiune scăzută. Aerul cald tinde să se răcească pe măsură ce ajunge la înălțimi mai mari, formând nori și ploaie. Aerul rece se deplasează pentru a umple zona de joasă presiune, împingând mai mult aer cald în sus și creând un ciclu care poate duce la vânt puternic și furtuni.
Zona în care se întâlnește o masă de aer caldă și rece se numește o față. Gravitatea condițiilor meteorologice la o față este determinată de direcția mișcării aerului rece și cald. Când aerul cald este în mișcare și se ciocnește cu o masă de aer rece, aerul cald se înalță treptat, formând ploaie și ploaie ușoară. Dacă aerul rece se ciocnește cu o masă de aer cald staționară, rezultatele sunt mai severe. Aerul rece forțează rapid aerul cald, generând furtuni mari, uneori violente, cu ploi torențiale. Masele de aer trebuie să ajungă la un echilibru înainte ca furtuna să se disipeze, permițând ca cerul să devină mai clar.
Masele de aer cald și rece sunt cauzate de încălzirea inegală a Pământului de către soare. Masele mai abundente de aer provin de la polii, cu formarea de mase de aer mai calde în tropice.
