Umanismul este cel mai bine descris de accentul pus pe capacitatea și responsabilitatea omenirii de a face progrese culturale, tehnologice și științifice fără ajutorul oricărei forțe externe. Umanismul este în general asociat cu progresul bazat pe empirism și lipsa de credință într-un zeu sau zei.
Umanismul a fost atribuit în primul rând gânditorilor renascentisti care au studiat în primul rând în științele umaniste. Ei credeau că mintea umană era capabilă să depășească mari obstacole și să creeze o lume mai bună pentru întreaga omenire. Filosofic, umanismul este strâns legat de modernism, care a înțeles lumea că este obiectiv de înțeles. Umanismul este de acord cu filosoful grec Protagoras atunci când a spus că omul este măsura tuturor lucrurilor.
Pentru un umanist, omenirea nu este responsabilă față de nimeni mai înalt decât omul însuși; prin urmare, umaniștii sunt cunoscuți pentru munca lor în filosofia politică, care încearcă să înțeleagă modul în care oamenii sunt cel mai bine guvernați. Umanismul vede omul ca cea mai importantă ființă, spre deosebire de alte credințe care acordă o importanță primordială unei ființe divine. În plus, umanismul vede omul ca fiind fundamental bun, care este în contrast cu majoritatea sistemelor religioase care consideră că omul este rău sau păcătos. Umanismul mai există astăzi în diferite forme și este adesea asociat cu mișcări seculare sau ateu.
