Soluțiile electrolitice sunt conductori lichizi buni ai energiei electrice, deoarece substanța dizolvată, un electrolit, este o substanță care se dezasoci ușor în ionii componenți atunci când este într-o soluție apoasă. Substanțele electrolitice pot fi grupate în trei clase generalizate: acizi puternici, baze puternice și săruri solubile. O soluție apoasă de acid clorhidric este un exemplu de soluție electrolitică, care este un conducător excelent de energie electrică.
Electroliții pot fi, de asemenea, grupați în categorii puternice și slabe. Electroliții puternici se vor dezasocia complet în ionii lor componenți când se află într-o soluție apoasă. Electroliții slabi nu se disociază complet și, ca urmare, soluțiile lor apoase nu conduc energia electrică. Aproape toate sărurile anorganice, cum ar fi clorura de sodiu, sunt electroliți puternici. Bazele puternice se disociază complet în apă și produc ioni de hidroxid. Acizii slabi, cum ar fi acidul acetic și acidul citric, nu se disociază complet în apă și soluțiile lor nu sunt conductori buni. În mod similar, bazele slabe nu creează soluții potrivite pentru a conduce electricitatea.
Pe lângă utilizarea industrială a soluțiilor electrolitice, electroliții joacă un rol vital în formele de viață superioare, ajutând la reglarea diferențelor osmotice dintre interiorul celular și mediul extracelular. Nervii și mușchii funcționează de asemenea prin reacțiile lor la activitatea electrolitică, iar cantitățile insuficiente de electroliți din corpul uman pot duce la slăbiciune sau la contracții musculare. În cazul unor deficiențe extreme de electroliți, cum ar fi rezultatul deshidratării, pot apărea complicații neurologice și, eventual, vor deveni o problemă de sănătate presantă.
