Dualitatea de lumină a particulelor de lumină înseamnă că lumina prezintă proprietăți ale undelor clasice în unele cazuri și proprietățile particulelor clasice în altele. Efectul de fringing care rezultă din arderea fotonilor singuri printr-o fantă dublă este cea mai faimoasă demonstrație a acestei dualități.
Dacă lumina ar fi fost doar compusă din particule, ar fi de așteptat ca arderea fotonilor singuri printr-o fantă dublă să dea o amprentă a celor două fante pe un ecran de recepție din spatele fantei. În schimb, lumina provoacă franjuri, care amintesc de modelele de interferență constructive și distructive ale valurilor interacționate. În loc să treacă printr-o fâșie sau pe cealaltă, particulele de lumină trec prin ambele fante în același timp. Atunci când trece prin fante, un foton este la prima fante într-o anumită măsură, iar la al doilea fante într-o anumită măsură. Este imposibil să spunem cu certitudine care dintre cele două fascicule trece prin fotonul, un truism numit principiul incertitudinii lui Heisenberg, care a fost postulat de unul dintre părinții fondatori ai fizicii cuantice, Werner Heisenberg.
Un alt contribuitor la natura duală a luminii a fost Albert Einstein, care a primit premiul Nobel pentru fizică pentru a demonstra că lumina are proprietăți particulare clare atunci când explică efectul termoelectric în ceea ce privește interacțiunea dintre fotoni și materii.
