Reutilizarea frecvenței este practica împărțirii unei zone în regiuni mai mici care nu se suprapun, astfel încât fiecare utilizează întreaga gamă de frecvențe fără interferențe. Introducerea acestui concept a reprezentat un pas major în dezvoltarea din tehnologia telefonului mobil.
Înainte de apariția telefoanelor celulare, telefoanele radio și alte dispozitive de comunicații mobile s-au bazat pe un singur turn central de antenă pentru a deservi un întreg oraș. Fiecare telefon avea nevoie de o antenă mare, suficient de puternică pentru a transmite un semnal peste distanța potențial mare față de acel turn. În plus, a existat o limită a traficului telefonic care ar putea fi suportat la un anumit moment, deoarece fiecare turn oferă doar un număr limitat de canale.
Cercetătorii și-au dat seama că ar putea crește capacul pe numărul de utilizatori simultani, aplicând tehnologia actuală la o scară mai mică. În consecință, au introdus reutilizarea frecvenței. Furnizorii de comunicații mobile au crescut numărul total de turnuri și au redus dimensiunea zonei de service a fiecăruia. Deși fiecare turn avea un număr limitat de canale, natura neacoperită a zonelor de servicii a permis ca aceeași frecvență să fie utilizată în fiecare dintre acestea fără interferențe. Prin aceasta, furnizorii de comunicații mobile au extins foarte mult numărul potențialilor utilizatori.
