Expresia "Harul lui Dumnezeu" este adesea interpretată pentru a însemna favoare nemeritate a lui Dumnezeu, în special în Noul Testament. Prin harul lui Dumnezeu, omului i se dă darul mântuirii, acțiune din partea lor.
Cuvântul cel mai frecvent tradus ca "har" în Noul Testament este cuvântul grecesc "charis", care poate avea mai multe sensuri, inclusiv "favoare" sau "bunăvoință". Scriitorii Noului Testament, în special Sfântul Pavel, credeau că omul nu putea să câștige mântuirea prin propriile sale acțiuni: "Căci toți au păcătuit și s-au săturat de slava lui Dumnezeu". Totuși, în ciuda păcătoșeniei inerente a omului, el este răscumpărat de harul lui Dumnezeu și dăruiește darul vieții veșnice. Fraza "acolo, dar pentru harul lui Dumnezeu" este folosită uneori fără conotații religioase literare pentru a arăta că nenorocirea poate avea loc pe oricine și că cei care au evitat o anumită cădere ar trebui să fie recunoscători și contrivați.
