p>
Nuclesomii îndeplinesc o sarcină paradoxală, protejând ADN-ul de deteriorare și contaminare, permițând în același timp polimerazei să transcrie ARN-ul mesager și să replice ADN-ul atunci când celula se împarte. Oamenii de știință nu înțeleg complet modul în care nucleozomii reușesc să rămână stabile și labile în același timp, potrivit Colaborării de Cercetare pentru Bioinformatica Structurală. Cercetările sugerează că nucleozomul se poate descompune parțial în procesul de lectură, permițând proteinelor să citească informații genetice o buclă la un moment dat.
Oamenii de știință înțeleg rolul pe care nucleozomii îl joacă în exprimarea genei mai bun decât mecanismul de control al accesului. Fiecare nucleozom conține opt proteine histone care se leagă strâns la ADN. Proteinele histone, spre deosebire de majoritatea celorlalte proteine, nu au formă globulară, ci prezintă o coadă lungă. Această coadă poate cuprinde aproape un sfert din lungimea unei proteine histone. Coada histonei ajunge în exterior spre nucleozomii vecini și le leagă împreună, formând o legătură strânsă pe care enzimele de reglementare le slăbesc pentru a facilita exprimarea genelor. Modul în care legătura nucleozomilor este responsabil pentru a face mai multe secvențe genetice mai accesibile decât altele.
