Dezbaterea de natură versus hrănire urmărește să determine în ce măsură aspectele moștenite și învățate influențează comportamentul unei persoane. Diferitele abordări din domeniul psihologiei se concentrează pe o parte sau pe ambele, într-o măsură diferită. Abordarea biologică și behaviorismul ocupă cele două extremități ale spectrului.
Aspectul natural al dezbaterii include gene și alți factori ereditari care determină caracteristicile fizice și caracteristicile personale, în timp ce îngrijirea cuprinde variabilele din mediul înconjurător, inclusiv cultura, normele sociale, educația, experiențele din copilărie și modul în care a fost crescut de către părintele său sau de îngrijitor.
Cei care consideră că comportamentul uman și caracteristicile pot fi atribuite exclusiv moștenirii genetice se numesc nativiști. Ei cred că diferențele de comportament dintre indivizi sunt rezultatul diferitelor trăsături genetice pe care le-au moștenit de la părinți. De cealaltă parte a dezbaterii se găsesc empiriciștii care cred că fiecare persoană se naște cu o minte care începe ca o ardezie goală, cunoscută și sub numele de tabula rasa. Behaviorismul este o abordare a psihologiei profund înrădăcinată în empirism, care îi determină pe suporterii să creadă că toate comportamentele și caracteristicile pot fi învățate sau instilate prin instruire.
Începând cu 2014, un număr mare de experți consideră că luarea unei singure părți în această dezbatere este abordarea greșită și că dezvoltarea comportamentului unei persoane depinde atât de natură, cât și de hrană. În această privință, accentul dezbaterii se îndreaptă asupra modului în care cele două aspecte se amestecă și se modulează reciproc.
