Economiile din întreaga lume se încadrează într-una din cele patru categorii: tradiționale, de piață, de comandă și mixte. În aceste categorii, totuși, există o variație considerabilă. Tipul de economie pe care o piață se încadrează depinde de ce produce, de modul în care produce acele bunuri și de care sunt produse bunurile sale.
În funcție de tipul și volumul produselor produse și de sănătatea globală a pieței, unele economii tind să fie mai bune decât altele. Sistemele economice tradiționale sunt cele în care fiecare nouă generație de proprietari de afaceri, producători și consumatori menține același nivel de producție și productivitate economică ca generațiile părinților și bunicilor. Aceste economii sunt în general susținute de întreprinderi și meserii familiale, iar supraviețuirea lor depinde de succesul obiceiurilor sociale tradiționale. Exemple bune sunt agricultura de subzistență și producția de artizanat artizanal. Economiile de piață, în schimb, se bazează pe schimbarea nevoilor consumatorilor și a obiceiurilor de cheltuieli. În aceste economii, tendințele și popularitatea produselor dictează ce produc și furnizează întreprinderile de bunuri și servicii. Producătorii comercializează produse bazate pe decizii economice sănătoase, iar cumpărătorii stabilesc în cele din urmă prețurile. Economiile de comandă sunt cele reglementate în întregime de guverne: comunismul este un prim exemplu. În aceste economii, piețele joacă un rol mic, dacă este cazul, în deciziile de producție. În cele din urmă, economiile mixte conțin aspecte atât ale sistemelor de piață, cât și ale sistemelor de comandă. Întreprinderile și guvernul își ajută reciproc să dobândească și să distribuie resurse pentru o creștere economică optimă.
