Teoria învățării sociale, dezvoltată de dr. Albert Bandura, propune ca învățarea să poată apărea pur și simplu prin observarea acțiunilor altora. În timp ce teoriile tradiționale ale învățării sugerează că toate învățările sunt rezultatul asociațiilor formate prin condiționarea, întărirea și pedepsirea, Bandura a fost primul care a adăugat un element social.
Trei concepte constituie esența teoriei învățării sociale. Primul este că oamenii pot învăța prin observație. Dr. Bandura a demonstrat acest lucru cu experimentul său de păpușă Bobo, care a determinat copiii să acționeze în aceleași comportamente agresive observate la adulți. Al doilea concept de bază este ideea că stările mentale, cum ar fi sentimentele de mândrie, satisfacție și un sentiment de împlinire, întăresc anumite comportamente. În cele din urmă, teoria învățării sociale recunoaște că învățarea nu duce întotdeauna la o schimbare a comportamentului.
Exemplele teoriei învățării sociale abundă atunci când observăm modul în care copiii copiază comportamentul modelelor de rol. Aceste modele pot fi oameni în lumea lor imediată, cum ar fi părinții sau frații, sau ar putea fi personaje fanteziste sau celebrități. Copiii sunt motivați să se identifice cu un model care are o calitate pe care copilul ar dori să o posede. Acest lucru duce la adoptarea de către copil a comportamentelor, valorilor, convingerilor și atitudinilor observate ale modelului.
