Teoria privind precipitațiile victimelor, menționată și ca abordare a precipitațiilor victimelor, presupune că victimele crimelor violente și ale agresării sexuale se pun în pericol prin propriile acțiuni. Atacatorii criminali și victimele lor sunt deseori denumite cupluri penale. Acest concept privește victima ca participant la crimă, deoarece prezența ei oferă infractorului posibilitatea de a comite infracțiunea.
Teoria victimizării aplicată cazurilor de viol și agresiune sexuală sugerează că victima a invitat atacul prin comportamentul prietenos sau flirtant față de făptuitor. Această abordare se bazează pe mitul potrivit căruia victimele pot preveni atacurile prin faptul că nu se angajează în comportamente riscante, cum ar fi mersul pe jos singur noaptea și invitarea potențialilor făptași în casele lor. Teoria victimizării implică, de asemenea, că victimele nu comunică în mod adecvat atacatorului că nu sunt interesați de o relație sexuală. Asaltul este privit ca urmare a interpretării greșite a semnalului nonverbal al victimei. Abordarea victimelor la crimele violente presupune că persoanele care se află în situații potențial periculoase își sporesc vulnerabilitatea față de rău. Printre scenariile comune se numără autostopul și lucrul în industrii care implică contactul cu străinii.
