Respirația celulară este un proces biologic în care celulele transformă zahărul, aminoacizii și acizii grași în energia utilizată de celulă. Procesul joacă un rol esențial în menținerea funcțiilor biologice ale tuturor celulelor vii.
Respirația celulară începe prin descompunerea zaharurilor cunoscute ca glucoză în timpul unui proces numit glicoliză. Ambele tipuri de respirație celulară necesită funcționarea piruvatului, care este produsul inițial al glicolizei. Glicoliza poate începe cu sau fără consumul de oxigen de către celulă. Respirația aerobă, care are prezența oxigenului, are loc în principal în organele cunoscute sub numele de mitocondriile, care se găsesc în celulele eucariote complexe. Respirația anaerobă, lipsită de oxigen, apare în stratul fluid al unei celule cunoscute sub denumirea de citoplasmă și produce mai multă energie decât respirația anaerobă.
Glicoliza permite transformarea surselor de energie în molecule cunoscute sub numele de ATP, produsul energetic final al respirației celulare. Un proces cunoscut sub numele de ciclu TCA utilizează piruvat pentru a produce ATP, care este apoi legat chimic la lanțurile electronice care permit stocarea, transportul și utilizarea oriunde este necesar. Respirația celulară eliberează dioxidul de carbon ca produs rezidual, care se leagă de moleculele de apă, formând acidul carbonic, ceea ce ajută la menținerea nivelului de pH al sângelui.
