O personalitate defensivă este asociată cu o persoană care utilizează mecanisme de apărare, cum ar fi negarea, raționalizarea, proiecția, represiunea și formațiunile de reacție pentru a evita sarcini sau interacțiuni neplăcute. O persoană cu o personalitate defensivă adesea incapabili să asculte în mod activ alții, pregătindu-se cronic o strategie de apărare.
Negarea este una dintre caracteristicile primordiale ale unei personalități defensive. Refuzul apare atunci când o persoană refuză să recunoască sau să recunoască faptul că a avut loc ceva. Personalitățile defensive folosesc de obicei negarea pentru a face față durerii și anxietății sau pentru a evita situațiile complet.
Un individ cu o personalitate defensivă poate fi, de asemenea, controlat de gândurile reprimate care afectează acțiunile și comportamentele. Reprimarea ține informațiile departe de conștiința conștientă a unei persoane; totuși, memoria reprimată afectează în continuare deciziile și acțiunile. De exemplu, o persoană care a suferit un abuz în copilărie poate întâmpina provocări cu încredere și relații de formare.
Deplasarea este, de asemenea, o caracteristică comună a unei personalități defensive. Deplasarea presupune eliminarea frustrărilor față de cei care nu sunt implicați și mai puțin amenințători. De exemplu, o persoană cu o personalitate defensivă care a avut o zi dificilă la locul de muncă nu poate să se ridice la un angajator, ci mai degrabă să ia frustrări împotriva unui membru de familie nevinovat atunci când se întoarce acasă.
