Difuzarea facilității este o formă de transport pasiv care utilizează proteine de transport. Aceste proteine de transport sunt încorporate în membranele celulare, servind ca autostrăzi figurative pentru ca moleculele să intre și să iasă din celulă.
Difuzarea facilității este, de asemenea, uneori numită transport mediată de transportator. La fel ca difuzia convențională, difuzia facilitată necesită un gradient de concentrație, o regiune cu concentrație ridicată a unei specii chimice conectată printr-un mediu de transport într-o regiune cu concentrație mai scăzută. Speciile din ambele regiuni se mișcă aleatoriu, dar deoarece regiunea de concentrare mai mare are mai multe specii, există o migrație netă din regiunea superioară a concentrației la cea mai joasă.
Proteinele de transport în difuzarea facilității acționează ca mediu de transport specializat, permițând anumitor specii chimice să se deplaseze mai eficient din regiunea de concentrare ridicată la cea joasă. Acest proces este vital pentru viață, deoarece permite celulelor să obțină elemente nutritive esențiale, inclusiv lipide, zaharuri simple, apă și oxigen. Rata la care specia se deplasează din regiunea cu concentrație ridicată este o funcție complexă a diferenței de concentrație dintre cele două regiuni, energia termică și chimică disponibilă speciei, interacțiunile speciilor-suport și temperatura absolută. Toate procesele de transport pasiv se desfășoară în general mai rapid, pe măsură ce temperatura crește.
