Maparea restricțiilor este procesul de obținere a informațiilor structurale pe o bucată de ADN prin utilizarea de enzime de restricție. Se utilizează pentru a mapa un segment necunoscut de ADN, prin ruperea acestuia în bucăți și identificarea locațiilor a punctelor de întrerupere.
Această metodă se bazează pe utilizarea proteinelor numite enzime de restricție, care pot tăia sau digera moleculele ADN la secvențe scurte, specifice, numite situsuri de restricție. După ce un segment ADN a fost digerat utilizând o enzimă de restricție, fragmentele rezultate pot fi examinate folosind o metodă de laborator numită electroforeză în gel. Acesta este folosit pentru a separa bucățile de ADN în funcție de mărimea lor.
