Adaptarea comportamentală este procesul prin care un organism sau o specie își modifică modelul de acțiune pentru a se potrivi mai bine mediului său. Aceasta este în contrast cu adaptarea structurală, care este aspectul caracteristicilor fizice care conferă un avantaj unei specii.
Orice comportament care ajută la asigurarea supraviețuirii unui organism în mod specific, și specia sa în general, poate fi considerată o adaptare comportamentală, astfel încât exemplele de adaptare comportamentală sunt numeroase. Două adaptări comportamentale comune și opuse sunt diurnalitatea și nocturnalitatea, care se referă la a fi active în timpul zilei și în timpul nopții, respectiv. O specie poate supraviețui mai bine atunci când este activă noaptea, deoarece, de exemplu, se poate ascunde mai bine de pradă. Totuși, adaptările comportamentale nu trebuie să rezulte atât de direct în rate mai mari de supraviețuire și reproducere. De exemplu, muștele de fructe de sex feminin sunt mai predispuse să se îmbine cu bărbații care exprimă trăsături neobișnuite. În timp ce acest comportament nu ajută la succesul organismelor individuale, ea contribuie la asigurarea diversității genetice și, prin urmare, a succesului speciei în ansamblul său.
Spre deosebire de alte adaptări, însă, adaptările comportamentale nu sunt întotdeauna ereditare. În multe cazuri, ele sunt învățate. Un exemplu frecvent observat este diferențele dintre populațiile de animale care trăiesc în sălbăticie și cele care trăiesc printre oameni. Păsările sălbatice tind să fie îngrozite în jurul oamenilor, dar păsările care trăiesc în zonele urbane devin adesea mai puțin fricoase, deoarece vin să vadă oamenii ca surse de hrană. Și aceasta este o adaptare comportamentală, dar este învățată, nu e moștenită.
