Absolutismul etic este punctul de vedere filosofic că anumite acțiuni umane sunt corecte sau greșite pe baza unui cod moral obiectiv. Acest standard etic nu depinde de contextul sau de împrejurările în care acțiunile apar, ci sunt adevărate în toate culturile și este aplicabil tuturor. Absolutismul etic provine din doctrinele religioase care dictează comportamentul uman corect și greșit, cum ar fi comenzile biblice iudeo-creștine.
Absolutismul etic este valabil chiar dacă consecințele acțiunii sunt pozitive. De exemplu, adulterul sau furtul poate fi considerat greșit în toate circumstanțele. Absolutismul etic stă în contrast cu alte doctrine filosofice, cum ar fi relativismul moral, care presupune existența multor legi morale. Dreptul sau greșitul este, prin urmare, determinat de obiceiurile sociale, contextul istoric și circumstanțele în care au loc acțiunile. De exemplu, adulterul sau furtul nu poate fi considerat neetic dacă există o intenție pozitivă în spatele acțiunii și actul promovează un bine mai bun? cum ar fi furarea hranei pentru a da unui copil foame.
Religiile au adesea poziții etice obiective care sunt considerate a fi porunci din partea lui Dumnezeu și care, prin urmare, sunt divine, absolute și neschimbate în timp și loc. Multe filosofii seculare susțin de asemenea că legile absolute etice sunt inerente naturii, ființelor umane și universului.
