Pe măsură ce Europa se apropie de a doua jumătate a celui de-al doilea deceniu al secolului al XXI-lea, se confruntă cu probleme presante ale sentimentului anti-UE, creșterii economice lente și șomajului înalt. În timp ce mulți solicită o mai mare integrarea între statele membre ale Uniunii Europene, preocupările din ce în ce mai mari cu privire la întreprinderile aflate în dificultate și creșterea lentă a PIB-ului dau naștere la euroscepticism sau lipsa de credință în capacitatea UE de a aduce îmbunătățiri semnificative. Potrivit unui raport publicat în octombrie 2013 de către Federația Internațională a Societăților Crucii Roșii și Semilunii Roșii, 120 de milioane de europeni erau expuși riscului de a cădea în sărăcie.
Cercetarea efectuată de Organizația Mondială a Sănătății arată o creștere a ratelor europene de sinucidere care paralelă cu creșterea șomajului în masă a regiunii și cu scăderea clasei sale de mijloc. Creșterea imigrației ilegale și creșterea xenofobiei generează, de asemenea, un risc mai mare de instabilitate politică și de tulburări sociale. Una dintre problemele care afectează sectorul de afaceri și care sporesc situația șomajului este incapacitatea întreprinderilor mici de a obține împrumuturile necesare.
Coordonarea diferitelor politici externe din întreaga regiune europeană este slabă și se crede că va fi necesar un grad de colaborare mult mai mare pentru a preveni securitatea și amenințările economice altfel evitabile. Sistemul financiar al regiunii nu a fost pe deplin stabilizat, în special în ceea ce privește băncile mari, și există potențialul unei evoluții semnificative a inflației pe termen lung.