Potrivit lui Accuweather, pentru ca o furtună de zăpadă să fie clasificată ca o viscolă, are nevoie de vânt de cel puțin 35 de mile pe oră, iar zăpada care suflă sau cădea trebuie să reducă vizibilitatea la mai puțin de un sfert de milă. > Dacă furtuna susține aceste caracteristici timp de cel puțin trei ore, este oficial clasificată ca o viscolă.
Neoficial, termenul de viscol se aplică adesea oricărei furtuni de zăpadă grele, mai ales când zăpada este deja prezentă pe pământ. Din punct de vedere tehnic, nu trebuie să apară ninsori noi pentru a crea o viscolă, deoarece vânturile puternice pot crea condiții de viscol prin suflarea zăpezii care este deja prezentă. Conditiile extreme de frig, care previne topirea sau zugravirea zăpezii căzute, cresc riscul de viscol, deoarece cristalele uscate, pulbere sunt mai susceptibile de a fi prinse de vânt și de a reduce vizibilitatea.
Viscozitatea poate fi extrem de periculoasă datorită vizibilității imprevizibile. În timp ce o viscolă poate limita vizibilitatea la mai puțin de un sfert de milă, în multe cazuri condițiile locale pot reduce vizibilitatea. Acest lucru reprezintă un pericol major în timpul conducerii și chiar călătorii pe jos pot deveni dezorientați de zăpada suflătoare. Vânturile mari cresc factorul de răcire a vântului, crescând probabilitatea hipotermiei sau a altor răniri legate de frig.
