Mecanismele de apărare psihologică sunt forme de auto-înșelăciune și de auto-protecție utilizate pentru a evita sau a face față anxietății care apare atunci când se confruntă cu slăbiciunile și greșelile. Unele dintre cele mai comune forme de mecanisme de apărare negare, represiune, regresie, proiecție și deplasare.
Negarea este o încercare de a proteja stima de sine refuzând să recunoască realitatea unei situații sau să admită adevărul despre comportamentul unui om. Reprimarea uită o experiență sau un sentiment negativ. O persoană care se întoarce într-o etapă mai tânără de dezvoltare are o regresie. Exemple de regresie sunt tentativele de temperament la furie și dependența excesivă de ceilalți pentru a răspunde nevoilor fizice sau emoționale.
O persoană care atribuie propriilor greșeli și sentimente percepute altora, pentru a le recunoaște ca fiind propria lor deflație a egoilor dureroase, folosește proiecția. Deplasarea este schimbarea sentimentelor negative de la forța originară sau cauzală și plasarea lor pe o altă sursă care este percepută ca fiind mai puțin amenințătoare sau dăunătoare. Un exemplu clasic este să aveți o zi proastă la locul de muncă și să o scoateți pe copii sau animale de companie atunci când ajungeți acasă.
Alte mecanisme de apărare psihologică includ formarea reacțiilor, intelectualizarea, raționalizarea și sublimarea, care transformă impulsuri inacceptabile în acțiuni acceptate sau productive din punct de vedere social.
