Atât homoglicanii cât și heteroglicanii pot fi produși în mod natural sau sintetic. În forma lor naturală, homoglicanii există în multe tipuri de plante și se găsesc în principal în tulpini de plante. Heteroglicanii, în contrast, se găsesc mai frecvent la mamifere. La animale, heteroglicanii servesc mai multor scopuri importante, incluzând formarea țesuturilor conjunctive în articulații și corzile ombilicale ale mamiferelor, formând fluide între articulații și contribuind la formarea unei substanțe numite heparină, care acționează ca un anticoagulant. Heteroglicanii variază în complexitate, ceea ce influențează utilizarea lor. Unele tipuri de gume de plante conțin heteroglicani, ca și acidul glucuronic și zahărul. Heteroglicanii pot fi extrași din sursele lor și folosiți în diverse scopuri, cum ar fi repararea scoarței arborice deteriorate. Polizaharidele se găsesc în multe tipuri de plante și animale, printre care pini și conifere, tuberculi orhidei, bacterii, fungi și crustacee, cum ar fi crabi și homari.
Care sunt funcțiile polizaharidelor?
Funcțiile polizaharidelor depind în primul rând de forma lor: polizaharidele care iau forma homopolizaharidelor creează glucoză, care este utilizată pentru tratarea șocului, în timp ce polizaharidele sub formă de pectină sunt adăugate sub formă de geluri pentru a îmbunătăți textura sau aroma de produse comerciale, cum ar fi produsele alimentare și băuturile. Polizaharidele, denumite și glicani, sunt cele mai frecvente tipuri de carbohidrați naturali. Polizaharidele vin în mai multe forme, inclusiv omoglicani și heteropolozaharide sau heteroglicani.
