Copaci, iarbă și bovine sunt exemple de factori biotici în majoritatea savanelor, în timp ce temperatura, lumina soarelui și compoziția solului sunt factori abiotici majori. Factorii specifici determină impactul relațiilor biotice și al influențelor abiotice în un anumit ecosistem. Un studiu tipic investighează efectul densității copacilor asupra ierbii în timpul unei secete în savanele africane.
Oamenii de știință fac în mod obișnuit modele care aproximează acțiunile factorilor abiotici și biotici, așa cum apar în natură. Incendiile și fertilitatea solului sunt exemple de factori abiotici care afectează plantele la nivelul solului din savana braziliană. Focul reduce rezistența plantei la boli, în timp ce fertilitatea solului crește creșterea plantelor. Interacțiunile dintre factorii ecologici și speciile țintă sau habitat pot fi mai bine înțelese atunci când modelul include toți factorii biotici și abiotici aflați în joc.
Modelele fizice includ mezocosme, laboratoare în teren care simulează relațiile ecologice folosind organisme naturale și structuri de control. Cercetarea evolutivă necesită modele conceptuale pentru a aproxima ceea ce se întâmplă în timpul perioadelor geologice. De exemplu, modelul Queen Red propune ca schimbarea evoluționistă pe termen lung să rezulte din adaptarea genetică constantă la factorii biotici, cum ar fi dărâmarea și concurența pentru resurse.
Modelul Curții Jester sugerează că evenimentele abiotice, cum ar fi ajustările de temperatură și cutremurele, duc la modificări genetice rapide pentru supraviețuire într-un mediu schimbat. Chiar și atunci când factorii abiotici sunt evideni, răspunsul genetic poate fi suficient de masiv pentru a schimba întregul mediu. Modelele Reginei Roșii și ale Curții Jester colaborează pentru a explica schimbările evolutive.
